Numarul de aur - Sirul Fibonacci - proportii de aur in corpul nostru

Proporții de aur în corpul uman  

1. Molecula de ADN, în care sunt înmagazinate toate caracteristicile vieții, este formată din două catene elicoidale care se împletesc și măsoară în lungime 34 de ångströmi și 21 de ångströmi în lățime, raportul lungime-lățime fiind foarte apropiat de φ.

2. Dacă împărțim intervalul 0°C - 100°C - corespunzător punctului de solidificare, respectiv punctului de fierbere a apei - în secțiunea de aur, obținem valoarea de aproximativ 38,1°C, aceasta fiind temperatura organelor interne din corp, cu alte cuvinte temperatura la care se află apa în interiorul unui organism uman viu. 3. În multe dintre amprentele umane apar curbe asemănătoare spiralei logaritmice, de unde și metafora deseori vehiculată referitoare la secțiunea de aur ca fiind „semnătura a lui Dumnezeu în creație“.

4. Secțiune de aur se regăsește în activitatea inimii, în raportul dintre presiunea sistolică și cea diastolică a sângelui, care este apropiat de 1,61.
5. Ciclurile undelor înregistrate electrocardiografic ascund, se pare, si ele numărul de aur. Electrocardiograma reprezintă înregistrarea grafică a activității electrice a inimii, diferențele de potențial genereate de miocard ajungând la suprafața corpului, unde pot fi masurate cu ajutorul unor electrozi plasati la suprafata pielii. În starea de repaus, membrana celulelor miocardului este polarizată electric pozitiv la exterior și negativ în interiorul celulelor. Prin depolarizare se înțelege inversarea încărcării electrice a membranei (datorată unor schimburi ionice), însoțită de apariția așa-numitelor potențiale de acțiune (mușchiul se contractă). Revenirea din starea de depolarizare în starea polarizată electric din repaus se numește repolarizare. Fiecare ciclu cardiac produce trei unde electrice distincte, numite P, QRS și T. Unda P corespunde activării atriale (propagarea depolarizării prin miocardul atrial), undele Q, R, S formează complexul de activare ventriculară (propagarea depolarizării prin miocardul ventricular), iar unda T reprezintă repolarizarea ventriculelor. Repolarizarea atriilor are loc simultan cu QRS, dar este mascată de amplitudinea depolarizării ventriculare. Aspectul electrocardiogramei variază considerabil, în funție de o gamă de factori. Unii cardiologi susțin că poziționarea undei T în secțiunea de aur a ciclului cardiac denotă o stare de sănătate și armonie.

6. Secțiunea divină este omniprezentă în proporțiile corpului uman. Omul vitruvian al lui Leonardo da Vinci – care îl are ca model pe arhitectul Vitruviu, el însuși autorul unui amplu tratat despre proporție - este ilustrativ în această privință. Astfel, ombilicul împarte corpul în secțiunea de aur, care se regăsește, de asemenea, și în rapoartele dintre: distanța de la ombilic la genunchi și distanța de la genunchi la sol distanța de la ombilic la sol și distanța de la ombilic la genunchi înălțimea corpului și distanța de la umăr la degetul mijlociu (măsurată cu brațul paralel cu solul) distanța de la linia umerilor la vârful capului și lungimea capului

De asemenea, segmentele brațului și ale palmei sunt proporționate în secțiunea de aur, care apare în rapoartele dintre: distanța de la vârful degetului mijlociu la umăr și distanța de la vârful degetului mijlociu la cot distanța de la vârful degetului mijlociu la cot și distanța de la încheietură la cot oasele metacarpiene 7. Numărul de aur este considerat ca o adevărată „mască” a frumuseții, aplicată pentru chipuri din toate timpurile, de la Nefertiti, la actrițele de succes ale zilelor noastre. Câteva exemple în care se regăsește secțiunea de aur sunt raporturile dintre: lungimea și lățimea feței distanța dintre buze și linia unde sprâncenele se întâlnesc, și lungimea nasului lungimea gurii și lățimea nasului distanța dintre pupile și distanța dintre sprâncene

Dentiția respectă și ea proportia de aur, care, în general, se regăsește în raportul dintre lătimea incisivului central și lățimea incisivului lateral. De asemenea, dreptunghiul care încadrează cei doi incisivi centrali este un dreptunghi de aur.  

Sirul Fibonacci si Phi, numarul de aur

Fibonacci (1170-1240) este considerat ca unul dintre cei mai mari matematicieni europeni ai Evului Mediu. S-a nascut in Pisa, oras italian faimos pentru turnul sau inclinat, care parca sta sa cada. Tatal sau a fost ofiter vamal in orasul din Africa de Nord numit Bougie, asa incat Fibonacci a crescut in mijlocul civilizatiei nord-africane, facand, insa, multe calatorii pe coastele Mediteranei.

Sirul lui Fibonacci este o secventa de numere in care fiecare numar se obtine din suma precedentelor doua din sir. Astfel, primele zece numere ale sirului lui Fibonacci sunt: 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55. Sirul Fibonacci in matematica, se refera la explicatiile metafizice ale codurilor din universul nostru. Numerele lui Fibonacci sunt considerate a fi, de fapt, sistemul de numarare al naturii, un mod de masurare al Dinivitatii. Aceste numere apar peste tot in natura, pornind de la aranjamentul frunzelor, de la sabloanele petalelor unei flori si ajungand la falangele mainii umane, de la zile de nastere si pana la zidurile Piramidelor. Se spune ca exista o legatura intre cresterea naturala a plantelor si numarul de aur: proportia tainica a acestui numar, reprezentata fie in triunghiul de aur (isoscel) al lui Pitagora, in elipsa de aur din traditia hindusa sau in spirala de aur care, prin sirul lui Fibonacci, se demonstreaza pastrand proportia de 1,618. Mai gasim si alte lucruri in natura ca spirala generata de apa (vartejurile), miscarea curentilor de aer in spirala, cochilia melcilor, dispunerea petalelor de trandafir sau a frunzelor si semintelor din regnul vegetal, care pastreaza aceasta proportie perfecta aratand ca in intreaga creatie se pastreaza aceasta proportie, probabil de aici i s-a tras si numele de “formula fericirii”. Aceasta demonstreaza existenta unui sfere de constiinta a armoniei si frumusetii existente in intregul universul si care il ghideaza. Impreuna, cele zece cifre se aduna, pentru a forma acest mesaj (se spune in cercurile ezoterice): “In secolul al XXI-lea, in aceste vremuri de evolutie, omenirea va cunoaste Iluminarea”, deci Codul prevede ca, in aceasta era, omenirea isi va schimba perceptia. Tot ceea ce a incercat omul de-a lungul vremurilor isi va gasi, in sfarsit, o rezolvare. Aceasta rezolvare ar cuprinde toate principiile vietii, inclusiv modul in care relationam unii cu altii. Se spune ca aceste zece numere “sir dezordonat, simplu pana la absurd”, ar reprezenta o anagrama numerica. Dand sirului de numere semnificatia lor numerologica, in total sunt zece numere, ni se dezvaluie ca lucrul acesta este semnificativ, numarul 10 fiind un sfarsit in sine, este o revenire la centru, la unitate, la un nou inceput si la implinire de sine. Zece reprezinta un rezultat, o realizare, acest numar cuprinde si contine toate numerele precedente, reprezentand un ciclu, formand, la randul sau, inceputul unui nou ciclu, fiind principiul maret al tuturor ciclurilor naturale, ne putem gandi la cele zece degete, la copacul vietii si la izvorul tineretii. In spiritualitate, fiind considerat un ciclu fara sfarsit, se spune deasemenea, ca sirul lui Fibonacci, s-a dovedit a fi o cheie care-ar fi asemanata cu un trandafir cu cinci petale. Pentagrama trandafirului cu cinci petale este un simbol sacru extraordinar, acest concept a fost initiat prin punerea laolalta a celor cinci elemente de baza: pamant, apa, foc, aer si eterul ceresc. Cifra cinci simbolizeaza centrul, armonia, echilibrul. Numărul de aur este strans legat de şirul lui Fibonacci, în care fiecare termen este suma celor două anterioare (1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55…). Pe măsură ce înaintăm, raportul dintre doi termen succesivi ai şirului lui Fibonacci tinde spre Phi. Numarul de aur – sectiunea divina, un alt sir care mai este cunoscut si ca Phi (1,618), este un numar foarte cunoscut in arta, avandu-si originile fundamentale in natura, astfel incat, orice element din natura este proportional cu Phi. Daca inlocuim literele PHI cu numerele corespunzatoare, obtinem 781, a carei suma totala se reduce la 7. Adunand si cifrele 1618 vedem ca ne da tot 7, care este considerat a fi cel mai frumos numar din univers, insemnand numarul perfectiunii, numarul lui Dumnezeu. Sunt sapte zile in saptamana, sapte note muzicale, sapte minuni ale lumii, sapte centri energetici(chakre), sapte culori ale curcubeului, Noe a luat in arca sa sapte perechi din fiecare animal de pe pamant; numarul 7 apare de 77 de ori in VT si este cheia catre NT, care se refera la cele sapte peceti, sapte ingeri, sapte biserici, sapte trambite, sapte semne, sapte chivoturi. Despre secretul piramidelor s-a scris enorm, observandu-se ca axul culoarului este centrat pe steaua polara din epoca respectiva cu mare exactitate: 4 minute a unghiului facut in raport cu steaua “Alfa” a Dragonului reprezentand nordul geografic, iar cele 4 unghiuri ale bazei sunt indreptate spre nord, est, sud si vest cu aceeasi corectitudine. Inaltimea piramidei inmultita cu un miliard reprezinta distanta Pamant-Soare (150 milioane Km). Perimetrul bazei impartit la inaltime da “2 Pi”, dublul lui 3,14, ceea ce s-a putut verifica abia dupa 1670 de Leibnitz. Raportul intre apotema si baza triunghiurilor este ” 1,618 ” – numarul de aur. Asa cum Sectiunea de Aur este regasita in ansamblul si frumusetea naturii, poate fi de asemenea folosita pentru a atinge frumusetea si echilibrul in arta. Sectiunea de aur a fost folosita extensiv de Leonardo da Vinci. Observati cum toate dimensiunile cheie ale camerei si ale mesei in tabloul lui da Vinci, “Cina cea de Taina” se bazau pe Sectiunea de Aur, care era cunoscuta in perioada renascentista ca “Proportia Divina”.

In “Sacramentul Cinei cea de Taina”, Salvador Dali si-a inramat pictura intr-un dreptunghi de aur. Urmand tehnica lui da Vinci, Dali a pozitionat masa exact la sectiunea de aur a inaltimii picturii sale. A pozitionat cei doi discipoli langa partea lui Iisus, la sectiunile de aur a latimii compozitiei. In plus, ferestrele din fundal sunt formate din 12 pentagoane, care exprima relatiile phi in proportiile lor.